Non-derivate active financiare cu plati fixe sau determinabile şi cu scadenţă fixă ​​pe care o entitate are intenţia pozitivă şi capacitatea de a păstra până la scadenţă, altele decât: (a) cele pe care entitatea, la recunoaşterea iniţială le desemnează ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit sau pierdere; ( b) celor pe care entitatea le desemnează ca fiind disponibile pentru vânzare, şi (c) cele care se încadrează în definiţia împrumuturilor şi creanţelor. O entitate nu trebuie să clasifice orice active financiare ca deţinute până la scadenţă în cazul în care entitatea are, în cursul exerciţiului financiar curent sau în cursul celor doi ani anteriori financiare, vândute sau reclasificate mai mult decât o cantitate nesemnificativă de deţinute până la scadenţă de investiţii înainte de scadenţă (mai mult de nesemnificativă în raport cu valoarea totală a păstrate până la scadenţă investiţii), altele decât de vânzare sau de reclasificări, care: (i) sunt atât de aproape de scadenţă sau de data a activului financiar apel (de exemplu, mai puţin de trei luni înainte de scadenţă), că modificările în rata de piaţă a dobânzii nu ar avea un efect semnificativ asupra valorii activului financiar justă; (ii) au loc după ce entitatea a colectat în mod substanţial toate principalului activului financiar versiunea originală prin plăţi programate sau plăţi anticipate, sau (iii) pot fi atribuite la un izolat cazul în care este dincolo de control al entităţii, este non-recurente şi nu ar fi putut fi anticipate în mod rezonabil de către entitate.